Creta... fun pentru copii, nu si pentru parinti!

Cine nu iubeste vacantele? Cui nu ii place Grecia? Unde se simt copiii mai in largul lor decat la mare?... apa si nisip...  sa-ti tina veseli si ocupati de dimineata pana seara...

Nu poti sa dai gres cu asta, ne-am zis! Mergem, reteta e sigura! Si hai repede... la sfarsitul lui mai ca tot sunt doua zile libere (Rusaliile si 1 Iunie)... sa nu ratam, clar!

Pentru ca nu era toiul verii am zis sa mergem unde e mai cald... google a zis ca cea mai insorita insula greceasca este Creta si noi l-am crezut... dai si cauta cazare, avion, prieteni de vacanta pentru noi si pentru copii (avem doi baieti, apropo: la momentul vacantei 4.5 si 1.5 ani), sa fie si mai fun! Zis si facut... in 2 saptamani maxim era totul stabilit, achitat... si nu era decat ianuarie... mai aveam putin de visat si de asteptat si gata... venea vacanta peste noi!

Cu cateva zile inainte de plecare am cautat intensiv locatii frumoase ce merita  vazute... plaje... ruine... acvarii... drumetii... Ce sa zic? Erau din toate... Creta este maaaaareeee nene si ofera din toate cate ceva... am inchiriat si masina ca sa ne putem deplasa, sa fim siguri ca le vedem... nu pe cele indepartate (la 3.5 h de mers cu masina am zis ca este prea greu cu copiii), dar ce era mai langa noi... la mai putin de 2 ore... am zis ca bifam, cu siguranta!

Aveam destule asteptari... foi printate cu "excursii" optionale... pofta de plimbari si energie! Da' de unde???? "Realitatea concediului" a cam dat cu noi de pamant... 

A fost un concediu greu... foarte greu, poate cel mai solicitant de pana acum... avand in vedere copilul cel mic (1.5 ani) curios in exces si vesnic neastamparat si mult prea atasat de mama (trebuie sa fac o reclamatie la maternitatea unde am nascut ca pare sa nu fi taiat nimeni cordonul ombilical!!!), mai miorlait si bazait din fire (salt mental, canini, puseu de crestere... whatever - ca mereu e ceva...) Cel mare (4.5 ani)... plin si el de energie dar, mult mai OK (el s-a si distrat cel mai bine dintre noi toti, bravo lui!)... mofturi la mancare, joaca cu mancarea si ocazional switch to "ignore my parents" mode... clasic...

Ca o paranteza... nu era prima plecare in formula completa de 4! Vara trecuta am fost cu ei in Maramures - a fost minunat de-a dreptul... am fost plecati si la Vama Buzaului toti 4, tot vara anterioara, apoi in iarna am mers la Alba Iulia toata familia de 1 dec... si de Craciun iar! Aveam niste experiente cel putin OK la activ si nu ni se parea nimic prea complicat... nici macar sa plecam cu ei in Creta... cu escala chiar! Optimisti!

Mda... sa revenim... Ce sa vizitezi pe insula lui Zeus?... ce plimbari sa faci cu copiii?... ca acu' tre sa manance... acu' sa doarma... acu' sa... diverse altele din repertoriul copiilor cu multe nevoi si dese si diverse si surprapuse cand ai cel putin doi "ingerasi"... Tot ne-am ambitionat si cum ziceam, cu o masina inchiriata ne-am deplasat la max 1.5 ore distanta de hotel... cu tot balamucul de rigoare... bagaje, mancare, jucarii, schimburi etc... toate carate dupa noi... plus harmalaia din masina si agitatia aferenta unei plimbari fara scaunel de copil in auto ("asa imi trebuie, nu? ce parinti inconstienti sa mearga cu copiii fara scaunele"... bla bla... mi-o iau clar!)... Am zis ca am mers impreuna cu alt cuplu care avea o fetita de 5 ani? Cred ca am uitat... deci da... eram muuulti in masina... toti!!! 

Practic am ajuns pe plaja Matala - deosebita, interesanta... langa un perete de stanca cu nenumarate grote... plaja din portul Agios Nikolaos... aici au gasit copiii o steluta de mare vie :)... ne-am plimbat putin si prin oras pe o straduta comerciala... foarte dragut... si plaja Voulisma... care nu ne-a impresionat... in total cred ca am vazut 5% din Creta.... :)))) si nu top 5%... sa ne intelegem! Noi am fost cazati in Hersonissos... in partea nord estica a insulei... mult prea departe de Elafonisi si Balos - plajele emblematice are Cretei (doar la 3.5 h distanta cu masina). Am simtit ca n-am vazut mai nimic... ca degeaba eram in Grecia... puteam la fel de bine sa fim si la Saturn... sau Nisipurile de Aur... eram dezamagita toata!

Si cum "tanculetzul" meu cel mic (asa il alintam noi pe Calin) ma solicita pe mine personal 99 % din timpul in care nu doarme... si eu trebuie sa il hranesc, tin in brate, schimb, culc etc... (spre exemplu - cat timp eu faceam dus el plangea langa usa de la baie pana ieseam)... Si cum intr-un mediu nou si diferit de cel de acasa este necesara o atentie si supraveghere aproape non stop (mai ales langa apa... piscina)... am cam "luat-o si razna"... am tipat mult mai mult la copilul cel mare (noroc ca are bine dezvoltat switch to "ignore my parents" mode)... am acuzat sotul ca nu se implica cu copiii (desi cel mare era mai mereu in grija lui)... ca a fost la bere timp de o ora (la barul de la hotel) si m-a lasat cu copiii singura... bla bla bla... crazy mother in holiday! 

Una visasem si alta traiam! Cam la polul opus... clar am plecat la drum cu pretentii si figuri nerealiste... si am cam avut de suferit!

Deci... nu zic ca nu este frumoasa Creta, nu zic ca nu a fost bine la hotel (era chiar minunat pentru familii cu copii: multe piscine, activitati pentru cei mici - seara de seara era baiatul cel mare amator de "discoteca de copii"), nu ma plang de probleme majore de sanatate cu copiii in timpul vacantei sau de nopti nedormite (amin, asta s-a cam rezolvat!... trag speranta si pentru restul... ) sau ca nu e bine sa te duci in vacanta cu copiii (doar a fost bine de atatea ori chiar si pentru noi!)... zic doar ca a noastra aceasta ultima iesire a fost cam chinuitoare si foarte obositoare... si abia asteptam sa ne intoarcem acasa! Vorba sotului meu "Paradisul este acasa!"

Bine... in prima zi cand ne-am intors am facut o "Excursie optionala" la Grigore Alexandrescu... ca cel mic avea febra si cel mare tusea... fun never stops cand ai copii! :)

Si ca tot omul, am gasit si eu timp sa facem 50 de poze cu telefonul in vacanta (mda - eu care sunt fotograf profesionist pentru altii si mai putin pentru mine!)... si dintre ele sa postez 10-15 pe facebook... ca de... asa face lumea... si toti prietenii ne intrebau cat de frumos a fost si cum ne-am distrat... parca rasuceau cutitul in rana... asa simteam... si cand le spuneam care a fost senzatia noastra de vacanta... nu vroiau sa ne creada... ziceau ca exageram noi... dar stiau ei mai bine! :))))

Acum mai urmeaza o plecare in Apuseni in august... dar de aceasta data chiar nu ne propunem sa vedem nimic anume, nu vrem sa facem nimic special... o sa ne orientam acolo in functie de dispozitia noastra si a copiilor... stim deja eu si sotul ca o sa mancam pe rand, ca o sa fim "umbra" lui Calin cand unul, cand celalalt... ca o sa miorlaie cel mic si ca o sa se mai everveze cel mare... dar e ok... e normal... e natural... pentru aceasta etapa si varsta... Mai important este sa fim impreuna, sa respiram aer curat, sa ne tavalim pe iarba, sa ne alergam, sa mirosim o floare, sa bem un pahar de lapte proaspat mult de la vacuta... din astea... marunte si totusi vitale pentru sufletul nostru!

Cu drag, Andreea Baban